Übersetzung für 'kHz' von Rumänisch nach Deutsch

kilohertz {m} <kHz>

Kilohertz {n} <kHz>

• Ieșirea video este de 15 kHz RGB (deși unele programe foloseau un mod de 31 kHz) folosind același conector DB15 și același pin ca și PC-9801.
• Principala rețea de emițătoare a fost sincronizată doar între două grupuri, folosind frecvențe de 668 și 767 kHz, emisiunea pe ambele frecvențe putând fi oprită în timpul raidurilor aeriene pentru a preveni utilizarea semnalelor sale ca balize de navigație (ascultătorilor cerându-li-se să se racordeze în cazul unui astfel de eveniment la o frecvență cu putere scăzută de 1474 kHz).
• Linear pulse-code modulation (LPCM), un tip specific de PCM unde nivelurile de cuantificare sunt liniar uniforme, oferă până la 6 canale cu rate de eșantionare de 48/96/192 kHz (de asemenea 44,1/88,2/176,5 kHz) și cu eșantioane de 16/20/24 biți.
• Oamenii cu auzul fin pot detecta sunete care se încadrează între 20 Hz și 20 kHz, ceea ce reprezintă zece octave.
• Prin definiție, 1 fon este egal cu 1 dBSPL la frecvența de 1 kHz.

  ---

• Hz a auzului uman, precum la înregistrarea muzicii sau multor altor evenimente ecustice, formele de undă audio sunt în mod tipic eșantionate la 44,1 kHz (disc compact), 48 kHz (audio profesional), sau 96 kHz.
• Pentru Europa benzile de unde medii alocate pentru radiodifuziune sunt 531 kHz - 1611 kHz și în America de Nord 535 kHz - 1705 kHz.
• Transmisia este pe unde scurte de 41m și 49m, respectiv pe frecvențele de 7365 și 6185 kHz și pe undele medii de 1260 și 1611 kHz, precum și în direct via Internet.
• Cele mai bune casetofoane pot înregistra și reda spectrul complet de la 20 Hz la 20 kHz cu foarte puțin zgomot.
• Acustica se ocupă cu studiul undelor sonore care pot produce senzații auditive (cu frecvența cuprinsă în intervalul 20 Hz - 20 kHz) dar și cu studiul ultrasunetelor (frecvențe mai mari de 20 kHz) și al infrasunetelor (frecvențe mai mici de 20 Hz).

  ---

• În 1972 s-a descoperit faptul că aurorele și curenții magnetici asociați lor produc o puternică emisie de radio de 150 kHz, efect ce poate fi observat doar din spațiu.
• După doi ani de teste, la 1 ianuarie 1936 este pus în funcțiune emițătorul de la Bod pe frecvența de 160 kHz UL, cu o putere de 150 KW.
• Calitatea redării în domeniul frecvențelor înalte este mult mai bună față de sistemul electrodinamic, ajungând să redea sunete până la 20 kHz.
• Valoarea capacității măsurate la frecvența de 1&#x20;kHz este cu aproximativ 10% mai mică decât cea de la valoarea de 100/120Hz.